Tin sa mentionez ca am vazut filmul oarecum tarziu, de-abia dupa ce a luat Ursul de Argint la Berlin. Si ca am citit, din curiozitate, inainte de a vedea Eu cand vreau sa fluier, fluier, sinopsisul care se gasea pe toate drumurile… si care m-a derutat oarecum, pentru ca la sfarsitul vizionarii am iesit din sala cu o cu totul alta senzatie decat anticipam.

Rezumatul filmului spune asa (in mare): Silviu (interpretat de George Piştereanu), mai are cateva zile pana la eliberare din cei partu ani petrecuti in inchisoare. Totul se da peste cap cand afla ca mama care se afla de mult timp in Italia, a venit sa il ia cu ea pe fratele lui mai mic. Timpul nu mai are rabdare. Zilele care il despart de libertate devin o eternitate cand Silviu se indragosteste de o studenta la sociologie, Ana (interpretata de Ada Condeescu)…

Ei, filmul m-a dus un pic mai departe de atat, si m-a luat, neasteptat, prin surprindere. Dincolo de cadrele filmate aproape minimalist, lipsite de coloana sonora obisnuita care sa ne sugereze starea de spirit (asta nefiind un lucru rau), firul actiunii se torsioneaza gradat, acutizandu-se in scena de la vorbitor – confruntarea dintre mama si fiu (unul din momentele-cheie ale filmului) si explodand in momentul in care Silviu – sau soarta – decide care ii va fi viitorul.

Esential in Eu cand vreau sa fluier, fluier mi s-a parut jocul actorilor. Fara cei doi protagonisti ar fi fost doar un alt film romanesc directionat pe eterna frustrare post-revolutionara, centrat pe realismul unei vieti care isi arata aspectele cele mai violente si mai sordide, doar un alt film care sa te lase cu un gust amar.

Mi-a facut placere sa il revad pe George Constantin in rolul directorului de penitenciar, un actor foarte bun care apare prea rar din pacate pe marele ecran.In concluzie, Eu cand vreau sa fluier, fluier e un film de referinta pentru “noul val al cinematografiei romanesti”, insa, asa cum observa foarte bine un comentator, nu toata lumea il poate aprecia la justa lui valoare. Exista secvente (in principal cele de la inceput) care treneaza, stilul de filmare poate fi perceput ca obositor iar limbajul vulgar pe alocuri.Poate ca mi-ar placea sa vad filme noi romanesti care sa iasa din tiparul asta cu tuşe ingrosate de realism mioritic, dar pana atunci nu pot sa nu recunosc valoarea atunci cand o intalnesc. Si Eu cand vreau sa fluier, fluier e un film bun, care poate sta alaturi de Moartea domnului Lazarescu, Patru luni, trei saptamani si doua zile, A fost sau n-a fost sau Politist, adjectiv.

Regia: Florin Serban
Scenariul: Catalin Mitulescu, Florin Serban 
Cu: George Pistereanu, Ada Condeescu, Mihai Constantin, Clara Voda 

Durata: 94 minute
Premiera la noi: 26 martie 2010 
Official Website: http://vreausafluier.ro/ 

Premii – Ursul de Argint - Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Berlin
- premiul Alfred Bauer pentru noi perspective în cinematografie