Senzatia cu care am ramas dupa ce am vazut filmul a fost de vechi. Si nu genul acela de vechi pe care il cauti atunci cand gusti un vin bun.  
John Carter e dragut, avem si cateva personaje inedite si o fată frumoasă de apărat, dar cam atat. Filmul cocheteaza cu spatiul si timpul, insa nu reuseste decat sa se arunce pe sine insusi inapoi, in urma cu vreo 15 – 20 de ani. Pentru ca asta e impresia pe care mi-a lasat-o: ca am vazut un film vechi, facut cu multi, multi ani in urma.

Scenariul stangaci, care mai tranteste la inceput si niste scene de western rasuflat, iar pe la sfarsit incearca timid o abordare de Sherlock Holmes, e la fel de prafos precum peisajul de pe Marte. Sau Barsoom, daca va place mai mult.

Din punct de vedere vizual e ok, avem peisaje care aduc destul de mult cu cele din Star Wars – The Phantom Menace, iar catelul de pe Marte va fi indragit cu siguranta de toata lumea. Lynn Collins si Taylor Kitsch pot incanta un ochi estet, mai ales datorita costumelor pe care le poarta, dar chimia dintre ei e un pic fortata. Pana la urma, trebuie sa-i intelegem, prin desertul acela de pe Marte nu prea aveai ce alege.

Nu am inteles de ce au cheltuit producatorii o gramada de bani cu John Carter, si mai ales nu am inteles de ce e 3D. Bine, o fi la moda acum sa apara toate filmele in 3D, dar ori cu ochelari speciali pe nas, ori fara, filmul arata la fel.
In concluzie, John Carter e un film placut, cu oarecare actiune si oarecare umor de situatie, dar care nu trebuie vazut seara, pentru ca pe toata lungimea lui de peste doua ore nu are cum sa nu te ia somnul.

Regia: Andrew Stanton
Scenariul: Andrew Stanton, Mark Andrews, Michael Chabon
Cu: Taylor Kitsch, Lynn Collins, Willem Dafoe, Thomas Haden Church, Samantha Morton, Dominic West, James Purefoy
Durata: 132 min
Premiera in Romania: 9 martie 2012
Nota IMDB: 6.9
Nota Cinemagazin: 6

Trailer: