De obicei imi face placere sa ma uit la filme cu Justin Timberlake. Sau regizate de Ben Affleck.
Din pacate de data aceasta cam atat a fost ce am experimentat in legatura cu filmul Runner Runner, pentru ca in afara de aparitia simpatica a lui Timberlake nu am gasit nimic notabil aici. Nici macar nu am reusit sa imi dau seama daca interpretarea a fost ok, si doar scenariul a fost praf, sau daca senzatia de esec e pe toate planurile.

Pentru ca da, scenariul – care parea interesant la inceput – a inceput sa dea din colt in colt si sa ne ofere niste explicatii si intorsaturi de situatie cel putin penibile, ca sa nu zic lamentabile si absolut stupide.
Runner Runner se arunca dezinvolt spre zona de thriller insa reuseste sa cada (fara voie) intr-o comedie jalnica.
Poate ca unii vor aprecia ca salvatoare existenta estetica a Gemmei Arterton, insa pentru mine nu a fost suficient de importanta pentru a-mi schimba senzatia de patetic pe care mi-a oferit-o filmul de la un capat la altul.